DEFICIÉNT, -Ă I. adj. în deficit; care produce mai puțin decât trebuie. II. s. m. f. cel care prezintă o insuficiență mintală, motrice sau senzorială. (< fr. déficient, lat. deficiens) Vezi definitia »

FUMIGÁNT, -Ă s. m., adj. (substanță) utilizată pentru fumigații. (< fr. fumigant) Vezi definitia »

AMÉNT, amenți, s. m. Inflorescență a unor arbori sau arbuști, formată din flori foarte mici unisexuate înșirate de-a lungul unui ax și care atârnă ca un ciucure; mâțișor, mâț. – Din it. amento, lat. amentum. Vezi definitia »

spăimânt s.n. (înv.) spaimă, frică, groază. Vezi definitia »

deconcertánt (livr.) adj. m., pl. deconcertánți; f. deconcertántă, pl. deconcertánte Vezi definitia »