CAMERARIUS, Rudolf Jacob (1665-1721), botanist și fiziolog german. Prof. univ. la Tübingen. Promotor al cercetării genetice. A contribuit la fundamentarea teoriei sexualității în lumea vegetală; a descris rolul staminelor, pistilului și polenului în fertilizare. Vezi definitia »

ILÉUS s. n. ocluzie intestinală provocată printr-o răsucire a intestinului; volvulus. (< fr. iléus) Vezi definitia »

BÁMBUS s.m. Plantă exotică lemnoasă, cu tulpină dreaptă, goală pe dinăuntru, foarte rezistentă și înaltă până la 25 m. [Pl. -uși. Var. bambu s.m. / < fr., port. bambou, germ. Bambus < cuv. malaiez]. Vezi definitia »

TALÁMUS, talamusuri, s. n. Formație anatomică nervoasă cenușie care constituie o parte a encefalului și care este situată la baza creierului, având rol principal în integrarea excitațiilor senzitive și senzoriale care merg la scoarța cerebrală. – Din fr. thalamus. Vezi definitia »

BACKHAUS, Wilhelm (1884-1969), pianist german. Stabilit în Elveția. Interpret al muzicii lui Beethoven și Brahms. Vezi definitia »