podmét (podméturi), s. n. – Nadă, momeală. Sl. podŭmetŭ, atestat numai cu sensul de „plasă”, dar care trebuie să fi însemnat și „ceea ce este depus”, din podŭmesti „a sta întins”, cf. rus. podmet „acțiunea de a arunca” (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 189; Conev 98). De aici și pogmată, s. f. (Maram., fir care închide gîtul cămășii), în loc de *podmată, cf. sb. podmetača „zăvor, ivăr”. Vezi definitia »

BAHMÉT, bahmeți, s. m. (Înv.) Cal tătăresc. – Tătar bahmat. Vezi definitia »

INDIGÉT, -Ă adj. (la romani) epitet atribuit zeilor indigeni. (< fr. indigète, lat. indiges, -etis) Vezi definitia »

VÁIET, vaiete, s. n. Strigăt, geamăt de durere, de jale, de suferință; plânset, vaier. – Din văita (derivat regresiv). Vezi definitia »

EFÉT, efeți, s. m. (De obicei la pl.) Judecător care făcea parte dintr-un tribunal penal din Atena antică. – Din fr. éphète. Vezi definitia »