ȚÂȘNITÓR, -OÁRE, țâșnitori, -oare, adj. Care țâșnește. ◊ Fântână țâșnitoare = fântână arteziană, v. artezian. – Țâșni + suf. -tor. Vezi definitia »

METEÓR¹ s. m. 1. fenomen meteorologic (fulger, trăsnet, ploaie, rouă). 2. punct luminos care apare noaptea pe cer și se deplasează cu mare viteză, lăsând uneori o dâră care se stinge după scurt timp; stea căzătoare. 3. telegramă care conține date meteorologice. (< fr. météore, germ. Meteor, gr. meteoron) Vezi definitia »

MONOFLÓR, -Ă adj. (despre miere, polen) care provine de la o singură specie de floare. (< mono¹- + -flor) Vezi definitia »

CROMOFÓR, cromofori, s. m. Grup de atomi care, introduși în molecula unei substanțe organice, colorează acea substanță. – Din fr. chromophore. Vezi definitia »

MEDITATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care dă lecții particulare. [< medita + -tor]. Vezi definitia »