RÁDIO², radiouri, adj. invar., s. n. I. Adj. invar. 1. Referitor la radioreceptoare. 2. Referitor la emisiunile difuzate prin radio² (2). 3. Referitor la radiația electromagnetică, de radiație electromagnetică. II. S. n. 1. Instalație de transmitere a sunetelor prin unde electromagnetice, cuprinzând aparatele de emisiune și pe cele de recepție. 2. Spec. Aparat de recepție radiofonică; radioreceptor. 3. Sistemul și activitatea de difuzare a programelor de știri, de muzică etc. prin radio² (2). 4. Instituție care dirijează și coordonează problemele referitoare la radio² (I,3) [Pr.: -di-o] – Din fr. radio, germ. Radio. Vezi definitia »

CALCIO-VÉCCHIO s.m. Tencuială ornamentală prezentând asperități și șanțuri pronunțate la suprafață. [Pron. -ci-o. / < it. calcio-vecchio]. Vezi definitia »

GONIO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „unghi”. [Pron. -ni-o-. / < fr. gonio-, cf. gr. gonia]. Vezi definitia »

EPIZIO- elem. „vulvă, regiunea vulvară”. (< fr. épizio-, cf. gr. epision, pubis) Vezi definitia »

ADÁGIO adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Lent, în tempo rar. // s.n. Arie executată în tempo lent, rar. ♦ Dans clasic, lent, într-un balet; (gimnastică) combinație alcătuită din diferite procedee tehnice executate legat într-un tempo lent. [Pron. -gi-o. / < it. adagio]. Vezi definitia »