TRĂSĂTÚRĂ, trăsături, s. f. 1. Linie caracteristică a feței unei persoane. ♦ Aspect esențial al caracterului sau al personalității cuiva. ♦ Aspect caracteristic general al unei opere, al unei doctrine, al unui fenomen, al unei activități, al unei epoci. 2. Linie trasă (cu o singură mișcare) pe hârtie cu creionul, cu tocul etc. ◊ Trăsătură de unire = liniuță de unire. ◊ Expr. Dintr-o trăsătură de condei = dintr-o dată, fără a sta mult pe gânduri. – Tras + suf. -ătură. Vezi definitia »

MURÍNĂ s.f. (La romani) Cupă făcută dintr-un minereu prețios, extrem de rar. [< lat. murrina < murra – mineral]. Vezi definitia »

MEXICANÍSTICĂ s. f. studiul limbii și culturii mexicane. (< germ. Mexicanistik) Vezi definitia »

zambílă s. f., g.-d. art. zambílei; pl. zambíle Vezi definitia »

ISOANABÁZĂ s.f. v. izoanabază. Vezi definitia »