AMBIÉNT s.n. Mediu înconjurător; ambianță. [Cf. fr. ambient, lat. ambiens]. Vezi definitia »

TRENÁNT, -Ă adj. care trenează (2); (despre stil) lânced, monoton. (< fr. traînant) Vezi definitia »

ADORÁNT, -Ă s. m. f. om care se roagă unei divinități, în arta cultă. (< germ. Adorant) Vezi definitia »

ABSÍNT s.n. 1. (Bot.) Plantă amară și aromatică, care conține o esență tonică. 2. Băutură alcoolică tare, verzuie, preparată din această plantă sau din pelin, chimen și alte plante aromatice. [< fr. absinthe, cf. lat. absinthium, gr. absinthion]. Vezi definitia »

RONFLÁNT, -Ă adj. 1. sforăitor. 2. (fig.) declamator, emfatic. (< fr. ronflant) Vezi definitia »