pristăní (-nésc, -ít), vb. – 1. A locui. – 2. A consimți. Sl. pristati, pristaną (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 294). – Der. pristaniște, s. f. (port, liman), din sl. pristanište. Sec. XVIII, înv. Cf. pristini, vb. (Olt., a consimți), din sb. pristati, pristanem. Vezi definitia »

juní, junésc, vb. IV (reg., înv.) a trăi anii juniei, a rămâne necăsătorit (celibatar). Vezi definitia »

FINÍ, finesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A sfârși, a isprăvi, a termina. – Din fr. finir, lat. finire. Vezi definitia »

ponchení, ponchenésc, vb. IV (reg.) a (se) mocoși. Vezi definitia »

BASTÁRNI s. m. pl. Aparținătorii unei populații antice sarmate care, situată la nord de Munții Carpați și în apropierea izvoarelor râului Vistula, a ocupat, între râurile Nistru și Nipru, teritoriul unde în prezent se află Podolia și Ucraina. (din lat. Basterna) [Dicționarul Academiei Regale Spaniole, 2003] Vezi definitia »