zóri s. f. pl. – Faptul zilei, auroră. – Megl. zor. Sl. zorĭa, zarĭa (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 469; Conev 36), cf. zare, și bg. zorá „auroră”, zorĭ „în zori, dis-de-dimineață”. – Der. zori, vb. refl. (a se face ziuă); zorea, s. f. (clopoțel, Ipomaea purpurea), cf. numele său fr. belle-de-jour; Zorilă, s. m. (personaj din mitologia populară, reprezintă zorile; luceafărul de dimineață; nume de bou); zorit, s. n. (în Trans., obicei folcloric care constă dintr-o cîntare matinală pentru tinerii căsătoriți). Vezi definitia »

AGRI- v. agro-. Vezi definitia »

știrí¹, știrésc, vb. IV (refl.) 1. (despre gâtlej) a se inflama, a se irita. 2. (despre oameni) a răguși. 3. (despre oameni) a se sforța să înlăture iritarea gâtului printr-o tuse ușoară; a-și drege glasul. Vezi definitia »

FLORI-, -FLÓR elem. „floare”. (< fr. flori-, -flore, cf. lat. flos, floris) Vezi definitia »

povogărí, povogărésc, vb. IV (reg.) a vorbi de rău. Vezi definitia »