SERIÉRE, serieri, s. f. (Rar) Acțiunea de a seria și rezultatul ei. [Pr.: -ri-e-] – V. seria. Vezi definitia »

FRÂNÁRE s.f. 1. Acțiunea de a frâna; frânaj. 2. Inhibiție. [< frâna] Vezi definitia »

ADNOTÁRE s.f. Acțiunea de a adnota și rezultatul ei; (concr.) notă explicativă, însemnare pe marginea unui text; adnotație. ♦ Caracterizare scurtă a unei cărți, indicând tematica ei și categoria de cititori căreia i se adresează. [< adnota]. Vezi definitia »

SÁRE, (2, 4) săruri, s. f. 1. Substanță cristalină, sfărâmicioasă, solubilă în apă și cu gust specific, care constituie un condiment de bază în alimentație și este folosită în industria conservelor, în tăbăcărie, în industria chimică etc.; clorură de sodiu. ◊ Expr. Sarea pămânului = ceea ce este mai de preț, mai valoros. Marea cu sarea sau sarea și marea = ceva exagerat de mult, imposibil de realizat. A-i fi (cuiva) drag ca sarea în ochi sau ca sarea în ochi = a-i fi (cuiva) nesuferit. A-i fi cuiva de ceva (sau a-i veni cuiva să facă ceva) cum îi este câinelui a linge sare = a nu dori deloc (să facă) un anumit lucru. A primi pe cineva (sau a ieși înaintea cuiva) cu pâine și sare = a primi pe cineva cu deosebită cinste. ♦ Fig. Spirit, farmec, haz. 2. Substanță chimică formată de obicei prin reacția unui acid cu o bază. 3. (În sintagmele) Sare amară = substanță chimică sub formă de praf alb, întrebuințată în medicină ca purgativ; sulfat de magneziu. Sare de lămâie = acid citric; săricică. 4. (La pl.) Lichid volatil preparat din carbonat de amoniu și substanțe puternic mirositoare (fenol, camfor etc.), întrebuințat, în trecut, pentru trezirea din leșin. – Lat. sal, salis. Vezi definitia »

pre- Pref. verbal care indică repetiția sau insistența. Lat. per-, cf. de ex. săra „a pune sare”, față de a presăra „a împrăștia” sau „a risipi” linge „a da cu limba” față de a prelinge „a picura”. S-a confundat formal cu pre- ‹ lat. prae-, frecvent în formații neologice și mai rar în formații tradiționale, care arată anterioritatea: cf. seară „amurg”, preseară „ajun”. Din cauza asemănării, a substituit uneori pref. sl. prĕ-, cf. pribeag, primejdie, prisacă (Nandriș, R. istorică rom., II, 407; Rosetti, II, 45). Vezi definitia »