PRETÉNȚIE, pretenții, s. f. 1. Revendicare a unui drept; drept pe care și-l revendică cineva. 2. Convingere (nejustificată) pe care o are cineva despre meritele sale și cerința ca această convingere să fie împărtășită și de ceilalți; (la pl.), aere de superioritate, ifose. ♦ Intenție, dorință, năzuință ambițioasă. ◊ Loc. adj. și adv. Fără pretenții = modest, potrivit (ca amploare, valoare etc.). 3. Exigență. – Din fr. prétention. Vezi definitia »

STEREOMICROMETRÍE s. f. tehnica măsurării paralaxelor longitudinale pe cupluri de fotograme. (< fr. stéréomicrométrie) Vezi definitia »

AGROZOOTEHNÍE s. f. tehnică a cultivării plantelor furajere și a creșterii animalelor; agrozootehnică. (< fr. agrozootechnie) Vezi definitia »

DISFONÍE, disfonii, s. f. (Med.) Alterare a vocii datorită unor leziuni ale coardelor vocale, ale nervilor laringieni sau ale unor centri nervoși superiori. – Din fr. dysphonie. Vezi definitia »

IDEOFRENÍE s.f. Boală mintală caracterizată printr-o anomalie a ideilor. [Pron. -de-o-, gen. -iei. / < fr. idéophrénie]. Vezi definitia »