CONSFĂTUÍRE s.f. Acțiunea de a se consfătui și rezultatul ei. ♦ Ședință în care se discută probleme de interes comun. [< consfătui]. Vezi definitia »

ADUNÁRE, adunări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) aduna și rezultatul ei. ♦ (Articulat, cu valoare de interjecție) Semnal dat pentru strângerea unei trupe etc. într-o formație ordonată. 2. Una dintre cele patru operații aritmetice, care constă în totalizarea mai multor numere într-unul singur. 3. Grup de oameni strânși la un loc cu un anumit scop. ♦ (Urmat de determinări) Organ reprezentativ constituit după norme dinainte fixate, capabil să ia anumite hotărâri. ◊ Marea Adunare Națională = organ suprem al puterii de stat în Republica Populară Română. 4. Culegere, colecție (de texte). 5. (Înv.) Petrecere. Vezi definitia »

ALVEOLÁRE, alveolări, s. f. (Geol.) Formare a alveolelor eoliene.[Pr.: -ve-o-] – De la alveolă. Vezi definitia »

SĂGNÍRE, săgniri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) săgni și rezultatul ei. – V. săgni. Vezi definitia »

zbârnâíre s. f., g.-d. art. zbârnâírii Vezi definitia »