Definita cuvantului adunătură
ADUNĂTÚRĂ, adunături, s. f. 1. Tot format prin adunarea la un loc a unor obiecte disparate; grămadă nesistematizată. 2. (Peior.) Grămadă de oameni adunați din întâmplare; gloată. – Din aduna + suf. -(ă)tură.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu adunătură
BARCARÓLĂ s. f. 1. gondolieră. 2. piesă vocală sau instrumentală cantabilă, cu mișcare ritmică legănată, asemănătoare romanței. (< it. barcarola, fr. barcarolle) Vezi definitia »
BÓLNIȚĂ, bolnițe, s. f. (Înv. și arh.) Spital; infirmerie. – Slav (v. sl. bolĩnica). Vezi definitia »
píhotă (píhote), s. f. – Infanterie. – Var. piotă. Rus., ceh. pechota, pol. piechota (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 254; Conev 122). Probabil cuvînt identic cu pifă, s. f. (infanterie), der. pifan, s. m. (infanterist), cu schimbarea lui h › f, ca vîrf, praf etc. (după Iordan, BF, IV, 188, din pif, interj. care imită zgomotul de împușcătură). – Der. pi(h)otaș, s. m. (infanterist). Vezi definitia »
OSMHIDRÓZĂ s.f. Secreție de sudoare cu miros neplăcut. [Cf. it. osmidrosi, cf. gr. osme – miros, hidros – sudoare]. Vezi definitia »
vacuólă (-cu-o-) s. f., g.-d. art. vacuólei; pl. vacuóle Vezi definitia »