diosincrazíe (-di-o-) s. f., art. idiosincrazía, g.-d. art. idiosincrazíei; pl. idiosincrazíi, art. idiosincrazíile IDIOSINCRAZIE Termen preluat din vechea teorie umorala si insemnand initial o constitutie particulara a unui individ, datorita unui anumit amestec al umorilor fundamentale. A fost utilizat apoi pentru a desemna reactivitatea patologica a unei persoane fata de diverse substante (alimente, medicamente, polen,etc.) care nu provoaca nici o reactie suparatoare la majoritatea indivizilor. Astazi, fiind cunoscut ca este vorba de reactii alergice, termenul a iesit din uz. Idiosincrazie psihica – repulsie nemotivata fata de obiecte, persoane, fenomene din mediul inconjurator. Vezi definitia »

TAHIMETRÍE s.f. Metodă de măsurare indirectă a unghiurilor, a distanțelor și a diferențelor de nivel dintre anumite puncte de pe teren, cu ajutorul tahimetrului; stadimetrie; taheometrie. [Gen. -iei. / < fr. tachymétrie, cf. gr. tachys – rapid, metron – măsură]. Vezi definitia »

HISTOTOMÍE s. f. secționare chirurgicală a unui țesut organic. (< fr. histotomie) Vezi definitia »

SCATOLOGÍE s. f. 1. glumă sau literatură scabroasă în care se fac aluzii la tot felul de murdării; coprolalile. 2. (med.) tendință patologică de a utiliza cuvinte obscene, scabroase. (< fr. scatologie) Vezi definitia »

-ZOFIE Element secund de compunere savantă cu semnificația „știință”, „înțelepciune”, „doctrină”, „studiu”. [< fr. -sophie, it. -sofia, cf. gr. sophia – înțelepciune]. Vezi definitia »