CHIȚ interj. Cuvânt care imită sunetele caracteristice ale șoarecilor. – Onomatopee. Vezi definitia »

sfeșnicúț, sfeșnicúțe, s.n. (reg.) sfeșnic mic; sfeșnicel. Vezi definitia »

FĂCĂLÉȚ, făcălețe, s. n. Băț gros și neted, întrebuințat la mestecatul mămăligii, la întinderea foii de aluat etc.; melesteu, vergea. – Cf. magh. fakalán. Vezi definitia »

a cădea din lac în puț expr. a avea parte de o neplăcere încercând să evite o alta mai mică. Vezi definitia »

chiț interj. – Imită sunetele mai multor animale în special șoarecii și șobolanii. Formație spontană; cf. bg. kvic, sb. kvečati, slov. kvičati, toate cu sensul de „a geme.” După Cihac, din sl. kvičati „a grohăi porcii”, cf. covița. – Der. chițăi (var. chițcăi), vb. (a scoate sunete ascuțite șoarecii); chițcan, s. m. (șobolan), a cărui der. nu este clară. Vezi definitia »