ștáirung s.n. (reg.) 1. nume dat unor dispozitive sau unor piese ale joagărului: dispozitiv care împinge bușteanul spre ferăstrău; dispozitiv care trage înapoi bușteanul tăiat; dispozitiv cu care se reglează joagărul pentru a tăia scânduri de diferite dimensiuni; dispozitiv care oprește curgerea apei sau îi reglează debitul; furcă de fier care împinge roata dințată. 2. (în forma: ștaierunc) nume dat unor piese ale morii de apă: grindeiul grăunțarului; cătușă strânsă de grindeiul grăunțarului; bătătoare legată de jug și de grindeiul grăunțarului. 3. (în forma: ștairunc) lovitură puternică. Vezi definitia »

-FTÓNG elem. „sunet, vocală”. (< fr. -phtongue, cf. gr. phtongos) Vezi definitia »

CÁRTING s. n. sport practicat cu cartul². (< engl., fr. karting) Vezi definitia »

Beijíng (bei-) (înv.) Pékin s. propriu n. Vezi definitia »

PACFÓNG s. n. Aliaj de cupru, de nichel și de zinc, care imită argintul. [Var.: pacfón s. n.] – Din germ. Pakfong, fr. pacfung. Vezi definitia »