BUTURÚGĂ, buturugi, s. f. Bucată noduroasă sau scorburoasă dintr-un trunchi de copac având rădăcinile înfipte încă în pământ sau smulsă cu rădăcini cu tot; bucată groasă de lemn de foc. Buturuga mică răstoarnă carul mare (= un lucru neînsemnat poate avea uneori o importanță deosebită). – Din butură + suf. -ugă. Vezi definitia »

SILÁBĂ s. f. parte dintr-un cuvânt, dintr-unul sau din mai multe foneme, care se rostește într-o singură emisiune a vocii. (< fr. syllabe, lat. syllaba) Vezi definitia »

BARÁTCĂ s. f. v. baracă. Vezi definitia »

GLOTÍTĂ s. f. inflamație a coardelor vocale inferioare. (< fr. glottite) Vezi definitia »

SINUZÍTĂ, sinuzite, s. f. Boală care constă în inflamarea acută sau cronică a mucoasei care căptușește sinusurile¹ nazale. – Din fr. sinusite. Vezi definitia »