CENOBÍT s.m. Călugăr care trăiește într-o mănăstire sau într-o comunitate monahală. [< fr. cénobite, cf. lat. coenobita]. Vezi definitia »

AGHESMUÍT, -Ă, aghesmuiți, -te, adj. 1. Stropit cu agheasmă. 2. Fig. (Reg.) Beat. – V. aghesmui. Vezi definitia »

SCHIZOCÍT s.n. Schistocit. [< fr. schizocyte]. Vezi definitia »

NEDESPĂRȚÍT, -Ă, nedespărțiți, -te, adj. Care nu este despărțit sau fragmentat, care nu poate fi despărțit, indivizibil; care sau de care nu se desparte, nu se îndepărtează niciodată, inseparabil. – Ne- + despărțit. Vezi definitia »

ALĂMÍT, -Ă, alămiți, -te, adj. Acoperit sau suflat cu alamă (1). – V. alămi. Vezi definitia »