Definita cuvantului bellingshausen
BELLINGSHAUSEN 1. Faddei Faddeevici B. (1778-1852), navigator și explorator polar rus. Amiral. A condus expediția antarctică rusă și a descoperit, împreună cu M.P. Lazarev, continentul Antarctica (1819-1821). 2. Mare în S Oc. Pacific, în apropierea coastelor Antarctidei, între Țara Graham și Țara Ellsworth, între 75 și 98º long. V și 70-72º lat. S, acoperită de cîmpuri de gheață și aisberguri; c. 487 mii km2. Ad. max.: 4.115 m. Salinitate: 33,5‰. 3. Arh. coraligen nelocuit, în Oc. Pacific, în NV ins. Societății.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu bellingshausen
OVIGÉN, -Ă adj. (Biol.) Care produce oul. [< fr. ovigène]. Vezi definitia »
SOVPRÉN s. n. neopren. (< rus. sovpren) Vezi definitia »
BITÚMEN s.n. Material compus dintr-un amestec de hidrocarburi, provenit din transformarea naturală a rășinilor de plante și a cerii. [Pl. -nuri. / < lat. bitumen]. Vezi definitia »
PĂIÁNJEN, păianjeni, s. m. 1. (La pl.) Grup de animale arahnide, caracterizate prin cefalotorace cu opt picioare lungi și cu abdomenul nesegmentat, care se hrănesc cu insecte mici, prinse de obicei într-o pânză subțire țesută de ele cu ajutorul unui lichid cleios pe care îl secretă; (și la sg.) animal care face parte din acest grup. 2. (La pl.) Pânză de păianjen (1); păienjeniș. 3. Unealtă folosită pentru prinderea și extragerea pieselor de dimensiuni mici sau a bucăților de cablu rămase într-o sondă. 4. (Sport) Fiecare dintre colțurile de sus ale porții la fotbal, handbal, polo sau hochei. 5. (Reg.) Prăjină care se așază pe vârful clăilor, al stogurilor sau al acoperișurilor de paie ca să le apere de vânt. [Pr.: pă-ian-. – Var.: (reg.) păiájen, paiájen, paínjen, paíngăn, păínjen, s. m.] – Din sl. *pajončina. Cf. bg. Pajašina. Vezi definitia »
HALOGÉN, -Ă, halogeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Nume generic pentru elementele fluor, clor, brom, iod și astatiniu, care se pot combina direct cu metalele, dând săruri. 2. Adj. Care dă naștere la săruri. – Din fr. halogène. Vezi definitia »