Definita cuvantului bellini
BELLINI, familie de pictori venețieni. 1. Jacopo B. (c. 1400-c. 1470), autor de picturi religioase și de portrete. 2. Gentile B. (c. 1429-1507). Fiul lui B. (1). Portretist („Mahomed al II-lea”); compoziții în care evocă ambianța orientală. 3. Giovanni B. (c. 1430-1516). Fiul lui B. (1). Compoziții mitologice și religioase („Pietà”), caracterizate prin fermitatea desenului și perspectiva cromatică; a pus bazele școlii venețiene de pictură.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu bellini
TROIENÍ, troienesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi cu troiene (de zăpadă); a înzăpezi, a nămeți. ♦ Refl. A rămâne în mijlocul zăpezii; a se înzăpezi. 2. A acoperi un obiect îngrămădind ceva peste el; a forma grămezi, mormane; a îngrămădi, a aduna ceva la un loc. [Pr.: tro-ie-] – Din troian1. Vezi definitia »
EGUMENÍ, egumenesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A conduce o mănăstire; a stăreți. – Din egumen. Vezi definitia »
LIHNÍ, lihnesc, vb. IV. Intranz. (Mai ales la part.) A avea o senzație de sfârșeală, de slăbiciune (mai ales din cauza foamei). ◊ Expr. (Refl.) A i se lihni cuiva = a-i veni cuiva rău (de foame, de oboseală etc.) [Var.: aligní vb. IV] – Et. nec. Vezi definitia »
BĂBENI 1. Com. în jud. Sălaj, pe Someș; 2.524 loc. (1991). Expl. de calcare. 2. Com. în jud. Vîlcea; 8.287 loc. (1991). Expl. de petrol. Cherestea; panificație. Fabrică de nutrețuri combinate. Hidrocentrală. Stație de c. f. Vezi definitia »
torocăní, torocănésc, vb. IV (reg.) 1. a ciocăni, a bocăni. 2. (fig.) a trăncăni, a bodogăni. Vezi definitia »