Definita cuvantului aînvârticuțitulînrană
a învârti cuțitul în rană expr. a adăuga la suferința cuiva un nou motiv de suferință; a spori suferința (cuiva).
Sursa: Argou
Sursa: Argou
Cuvinte ce rimeaza cu aînvârticuțitulînrană
ZĂBÁLĂ [pl. și (Mold.) zăbắli, (Reg.) zăbéle] s.f. ~. Vezi definitia »
FRUNZULEÁNĂ, frunzulene, s. f. (Pop.) Frunzuliță. – Frunză + suf. -uleană. Vezi definitia »
plecătúră, plecătúri, s.f. (înv. și reg.) 1. îndoire, încovoiere, curbare. 2. înclinare spre ceva, atracție pentru ceva. 3. oaie care dă lapte; plecătoare, mânzare. Vezi definitia »
CANDELĂ2 (‹ fr.) s. f. Unitate de măsură pentru intensitatea luminoasă (simbol: cd), egală cu intensitatea luminoasă emisă pe o anumită direcție, la temperatura de solificare a platinei și la presiunea atmosferică normală, de către suprafața unui radiator integral (corp negru) cu aria de 1/600.000 m2, perpendiculară pe direcția respectivă. Vezi definitia »
școálă (șcóli), s. f. – Instituție de învățămînt. – Mr. sculie, scul’ó, megl. sculó. Lat. schola, prin intermediul sl. škola (Densusianu, Rom., XXXIII, 285; Densusianu, GS, VI, 363), cf. bg., sb. škola, pol. szkola, mag. iskola › var. Trans. ișcoală (Treml., Magyar nyelvör, XXIX, 25; Gáldi, Dict., 167). Dialectele, din ngr. Der. școlar, adj. (privitor la școală); școlar, s. m. (elev); școlăriță, s. f. (elevă); școlăresc, adj. (școlar); școlărește, adv. (ca elevii); școlări, vb. (a studia, a învăța la școală); școlăret, s. n. (grup de elevi); școler(iu), s. m. (Trans., elev), cf. germ. Schüller. Din rom. provine bg. školar (Capidan, Raporturile, 234). Vezi definitia »