CAOLINÍT s.n. Silicat de aluminiu hidratat, component al caolinului. [Pron. ca-o-. / < fr. kaolinite]. Vezi definitia »

schit (schituri), s. n. – Mănăstire mică izolată. Ngr. σϰήτη ‹ mgr. ἀσϰητής „ascet” (Murnu 50), prin intermediul sl. skitŭ (Tiktin; Conev 108). – Der. schitean, s. m. (călugăr care aparține unui schit). Vezi definitia »

MANGĂLUÍT², -Ă, mangăluiți, -te, adj. (Despre țesături) Finisat cu mangălul – V. Mangălui. Vezi definitia »

CĂMĂȘÚIT, -Ă, cămășuiți, -te, adj. (Despre elemente de construcție) Care a fost acoperit, cu beton, metal etc. – V. cămășui. Vezi definitia »

TROGLODÍT², -Ă I. s. m. f. 1. om preistoric din cuaternar care locuia în caverne. 2. (fig.) om cu un nivel de viață foarte scăzut, primitiv. ◊ om necivilizat. II. adj. (despre animale, plante) care trăiește în caverne sau peșteri. (< fr. troglodyte) Vezi definitia »