BRUT, -Ă adj. 1. care se găsește în stare naturală, neprelucrat, încă netransformat într-un produs finit. 2. (despre greutatea mărfurilor) total, inclusiv greutatea ambalajului; (despre venituri) din care nu au fost scăzute cheltuielile de producție, pierderile, impozitul etc. (< lat. brutus, fr. brut, it. bruto) Vezi definitia »

SĂRÚT, săruturi, s. n. Sărutare. – Din săruta (derivat regresiv). Vezi definitia »

SINCIPÚT, sincipute, s. n. Parte din osul capului care reprezintă punctul cel mai înalt al cutiei craniene; creștetul capului. – Din fr., lat. sinciput. Vezi definitia »

ALTAZIMÚT s. n. instrument astronomic pentru măsurarea azimutului constelațiilor. (< germ. Altazimut) Vezi definitia »

FLÁUT s. n. instrument muzical de suflat, format dintr-un tub lung de lemn sau de metal, terminat la un capăt cu găuri și clape. ♦ ~ piccolo = piculină. (< it. flauto) Vezi definitia »