BREZĂTÚRĂ, brezături, s. f. (Rar) Pată albă pe fruntea vitelor. ♦ Pată pe pereții caselor formată de lutul cu care se astupă crăpăturile înainte de văruit. – Din breza + suf. -(ă)tură. Vezi definitia »

lísă s. f. – Dulceață de chitre. Origine dubioasă. După Cihac, II, 168, din sl. liti „a topi”; dar der. nu este clară. Cuvînt rar. Vezi definitia »

PẤSLĂ s. f. Material textil obtinut din fire de lână sau de păr de animal netoarse bătute în piuă, întrebuințat la confecționarea pălăriilor, a încălțămintei călduroase, ca izolant etc. – Cf. sl. plŭstĩ. Vezi definitia »

CHIMÁZĂ s.f. (Biol.) Enzimă care acționează asupra cazeinei din lapte și o coagulează; cheag; chimozină, labferment. [< germ. Chymase]. Vezi definitia »

GLIPTOTÉCĂ s.f. (Liv.) Colecție de pietre gravate; (p. ext.) muzeu unde se țin astfel de colecții. [Gen. -cii. / cf. fr. glyptothèque, germ. Glyptothek < gr. glyptos – gravat, theke – cutie]. Vezi definitia »