VOLTÓL s.n. (Tehn.) Ulei voltolizat. [< germ. Voltöl – nume comercial]. Vezi definitia »

NIDÍCOL adj. (Despre puii unor păsări) Golaș și orb, abia ieșit din ou. [< fr. nidicole, cf. lat. nidus – cuib, colere – a trăi]. Vezi definitia »

PROTARGÓL s. n. Antiseptic sub formă de pulbere fină, galbenă sau galbenă-brună, format din azotat de argint și o soluție alcalină de proteine, folosit în tratamentul mucoaselor, la guturai, la boli de ochi etc. – Din germ. Protargol. Vezi definitia »

pol (póli), s. m. – 1. (Înv.) Jumătate. – 2. Monedă de aur de 20 de franci și apoi de 20 de lei. – 3. Douăzeci de lei. Sl. polĭ (Cihac, II, 274), invariabil cu primul sens. Cel de al doilea se explică de obicei prin rus. poluimperial „napoleon” (Tiktin, Scriban) explicație care nu ia în seamă că napoleonul trebuie să valoreze zece franci. După Pușcariu, Dacor., I, 602, din Napoleon, prin intermediul ngr. ἔνα(να)πολεόνι; dar tot așa se numeau și ludovicii de aur. Mai probabil, s-a numit așa la început o monedă de aur diferită, cf. engl. half crown, rus. polùcha „jumătate de monedă”. – Der. polidor, s. m. (Arg., douăzeci de lei), formație glumeață în care pare prezentă ideea de „aur” (după ipoteza de nesusținut a lui Pașca, Dacor., IX, 328, de la Polidor, fiul lui Priam, cf. Graur, BL, V, 224); polcă, s. f. (dans), din ceh. polka, pulka, parțial prin intermediul fr. polka; cf. polturac. Vezi definitia »

GÍOL, gioale, s. n. (La jocul de arșice) Cantitatea de arșice pe care trebuie să o pună la un joc fiecare jucător. ◊ Expr. (Pop. și fam.) A face (sau a da) pui de giol = a) a câștiga toate arșicele adversarului; b) a fura, a șterpeli. – Din tc. cüll „totalitate”. Vezi definitia »