CÚGET, cugete, s. n. 1. Capacitate de a gândi; gândire. 2. Gând, idee, părere. ♦ Imaginație, fantezie. 3. Minte, intelect. 4. (Înv.) Intenție, plan, proiect. 5. Conștiință. ◊ Expr. A-l mustra (pe cineva) cugetul sau a avea mustrări de cuget = a fi chinuit de remușcări, a-l chinui (pe cineva) remușcarea, regretul. – Din cugeta (derivat regresiv). Vezi definitia »

BALCONÉT s. n. balcon mic în ușa unui frigorifer. (< fr. balconnet) Vezi definitia »

TERȚÉT, terțete, s. n. 1. Ansamblu compus din trei voci sau din trei instrumente care execută împreună o bucată muzicală scrisă pentru un astfel de ansamblu; trio. 2. Terțină. – Din it. terzetto. Vezi definitia »

SET s.n. 1. Parte a unui meci de tenis, de volei etc., determinată de atingerea unui anumit număr de puncte înscrise în favoarea unei echipe sau a unui jucător. 2. Ansamblu de piese, de instrumente de același fel sau deosebite, folosite într-o anumită muncă sau exploatare; garnitură. 3. Unitate de măsură tipografică, egală cu 0,019598 mm. [Pl. -turi. / < engl., fr. set]. Vezi definitia »

CHET s. m. fiecare din perișorii chitinoși, ai anelidelor. (< fr. chéto, cf. gr. khaite, păr) Vezi definitia »