Definita cuvantului dur
DUR1, -Ă, duri, -e, adj. 1. (Despre corpuri solide) Greu de zgâriat sau de străpuns; tare. 2. (Despre ape) Care conține săruri (de calciu și magneziu) peste limita admisă pentru apele potabile industriale. 3. (În sintagma) Consoană dură = consoană a cărei articulație nu conține nici un element palatal. 4. Fig. Aspru; sever; violent, brutal, crud. – Din fr. dur, lat. durus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu dur
TRAPEUR s.m. (Rar) Vânător din nordul Americii care se servește de capcane. [Pron. -pör. / < fr. trappeur, cf. engl. trapper]. Vezi definitia »
a face stânga-mprejur expr. 1. a se întoarce la 180º. 2. a-și schimba opinia / părerea / atitudinea etc. Vezi definitia »
KISELGÚR s.n. v. kieselgur. Vezi definitia »
FRACTÚR s. n. (poligr.) literă germană cu caracter gotic. (< germ. Fraktur) Vezi definitia »
IMPRIMÁTUR s. n. 1. formulă prin care cenzura bisericii catolice aproba tipărirea unei cărți. 2. autorizație indicând „bunul de tipar” pe o corectură. (< lat., fr. imprimatur) Vezi definitia »