Definita cuvantului afla
AFLÁ, áflu, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A lua cunoștință despre ceva; a căpăta informații, vești, noutăți despre ceva. 2. Tranz. A găsi, a descoperi (căutând sau întâmplător). 3. Refl. A fi, a se găsi într-un loc, într-o poziție, într-o împrejurare oarecare. ◊ Expr. (Fam.) A se afla în treabă = a interveni într-o discuție sau într-o acțiune numai de formă, fără a aduce vreo contribuție. Să nu se afle (ca) să... = să nu cumva să... Cum nu se (mai) află = care iese din comun; extraordinar. (Pop.) Nu se (sau unde se) află! = nu-i adevărat! ♦ A exista. 4. Tranz. (Pop.) A născoci, a inventa, a scorni. Acest chip au aflat Robinson ca să nu uite cursul anului (DRĂGHICI). – Lat. afflare „a sufla spre ceva, a atinge cu respirația”.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu afla
DETAILÁ vb. I. v. detalia. Vezi definitia »
RECAPITULÁ vb. tr. a reveni asupra punctelor esențiale ale unei lucrări, chestiuni etc.; (p. ext.) a sintetiza, a rezuma. ◊ a rememora; a revedea sistematic unele cunoștințe predate anterior. (< fr. récapituler) Vezi definitia »
VOALÁ, voalez, vb. I. 1. Tranz. A acoperi cu un voal (1); a ascunde, a masca; fig. a înșela aparențele ◊ Refl. Se voalează înainte de a pleca. ♦ Refl. (Despre voce sau sunete) A-și pierde sonoritatea și limpezimea; a se estompa. 2. Refl. (Despre unele materiale fotografice) A se strica, a se deprecia, a-și pierde însușirile din cauza voalului (2); a se înnegri. – Din fr. voiler. Vezi definitia »
BUSCULÁ vb. I. refl. a (se) înghesui. II. tr. (fam.) a hărțui. (< fr. bousculer) Vezi definitia »
ACIDULÁ vb. I. tr. A da aciditate unui lichid; a înăcri; a acri ușor. [< fr. aciduler]. Vezi definitia »