comutá (-t, -át), vb. – 1. A schimba legăturile unei porțiuni de circuit electric. – 2. A schimba o pedeapsă grea în una mai ușoară. Lat. commutare (sec. XIX). – Der. comutați(un)e, s. f.; comutator, adj. (care comută); comutator, s. n. (întrerupător, șaltăr); comutativ, adj. Vezi definitia »

REPORTÁ, reportez, vb. I. Tranz. A face un report. – Din fr. reporter. Vezi definitia »

BATA, com. în jud. Arad; 1.146 loc. (1991). Ruinele unei abații (sec. 13). Castel (sec. 19). Vezi definitia »

străpurtá, străpórt, vb. I (înv.) 1. a strămuta, a muta, a deplasa. 2. (fig.) a transporta, a căra, a duce, a purta. Vezi definitia »

PERSISTÁ, persíst, vb. I. Intranz. 1. A rămâne neclintit în hotărârile, în atitudinile, în sentimentele etc. sale; a stărui în continuare. 2. A continua să existe, să fie, să se mențină; a se menține, a dura, a dăinui. – Din fr. persister. Vezi definitia »