Definita cuvantului benedictin
BENEDICTÍN, -Ă (‹ fr.) s. m. și f., adj. 1. Ordin religios întemeiat de Benedict de Nursia în 529, la Montecassino (Italia) și căruia îi aparțin mai multe congregații: cistercieni, celestini etc. A numărat printre membrii săi erudiți ai ev. med., care au conservat pentru posteritate majoritatea operelor literare ale Greciei și Romei, munca lor stăruitoare devenind proverbială. 2. Adj. Care aparține benedictinilor (1), privitor la benedictini. ♦ Fig. Laborios. 3. Sf. Lichior fin, galben, cu gust dulce obținut prin macerarea în alcool etilic a unui amestec de plante aromate; preparat la început de benedictini (1).
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu benedictin
FAIN, -Ă adj. (fam.) fin, foarte bun. ◊ ales, minunat. (< germ. fein) Vezi definitia »
STRAPONTÍN s. n. v. strapontină. Vezi definitia »
vagin Vezi definitia »
ENDOCRÍN, -Ă adj. 1. (despre glande) care își varsă secrețiile cu hormoni direct în sânge; cu secreție internă. 2. care aparține glandelor endocrine. (< fr. endocrine) Vezi definitia »
ZEPPELÍN, zeppeline, s. n. Navă aeriană dirijabilă de mari dimensiuni, construită din metal, cu numeroase compartimente umplute cu hidrogen sau cu alt gaz mai ușor decât aerul; dirijabil. – Din germ. Zeppelin. Vezi definitia »