GĂURÍ, găuresc, vb. IV. Tranz. A face o gaură (cu ajutorul unui instrument, al unei unelte etc.); a perfora, a borteli, a borti. ♦ Refl. A se strica, a se degrada în urma găuririi. [Pr.: gă-u-] – Din gaură. Vezi definitia »

simberí, simberésc, vb. IV (înv.) a presupune. Vezi definitia »

POTPURÍ s. n. v. potpuriu. Vezi definitia »

MATRI-/MATRO- elem. „mamă”. (< fr. matri-, matro-, cf. lat. mater, -tris) Vezi definitia »

porí², porésc, vb. IV refl. (reg.) 1. a se înmulți, a se spori la număr. 2. a se schimba, a se preface. Vezi definitia »