Definita cuvantului benevento
BENEVENTO, oraș în S Italiei (Campania); 64,8 mii loc. (1989). Nod de comunicații. Piață agricolă. Mașini agricole. Cărămizi. Ind. alim. Turism. Monumente: Porta Aurea (114), Biserica Santa Sofia (sec. 8), catedrală (sec. 12-13). Așezare samnită, cucerită de romani (sec. 3), B. devine un important nod rutier, centru comercial și militar al Imp. Roman. Cucerit de ostrogoți (545), apoi de longobarzi (589), a fost capitala ducatului și a principatului (din 774) omonim; între 1077 și 1860 (cu o întrerupere în 1798-1815) s-a aflat în stăpînirea papalității. În 1860 a intrat în componența Regatului Sardiniei.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu benevento
AUTO1- Element de compunere însemnând „de la sine”, „prin mijloace proprii” și care servește la formarea unor substantive, adjective și verbe. [Pr.: a-u-] – Din fr. auto-. Vezi definitia »
NAUT(O)-, -NAÚT elem. „cel care conduce (sau călătorește cu) o navă”, „care plutește”, „navigator”. (< fr. naut/o/-, -naute, lat. nauta, gr. nautes, marinar) Vezi definitia »
OT(O)- elem. „ureche”. (< fr. ot/o/-, cf. gr. ous, otos) Vezi definitia »
DEFECTO- elem. „defect”. (< fr. défecto-, cf. lat. defectus) Vezi definitia »
CORISTO- elem. „separat, izolat”; „fragment”. (< fr. choristo-, cf. gr. khoristos) Vezi definitia »