BANJÓ, banjouri, s. n. Instrument muzical asemănător cu mandolina, cu cinci până la nouă coarde și cu partea superioară a cutiei de rezonanță formată dintr-o piele întinsă. – Din fr. banjo. Vezi definitia »

jo s. invar. v. joint. Vezi definitia »

BANJÓ, banjouri, s. n. Instrument muzical cu coarde, cu corpul rotund, ca o tobă, făcut din piele. – Fr. banjo. Vezi definitia »

BERMEJO [bermého], rîu în Argentina, afl. dr. al fl. Paraguay; 1.100 km. Izv. din Anzii Bolivieni și străbate C. Gran Chaco, unde se numește și Teuco. În sezonul ploios, traversînd reg. cu soluri roșii, apele sale devin și ele roșii. Vezi definitia »

BANJÓ s.n. Instrument muzical cu coarde (asemănător chitarei), cu cutia de rezonanță rotundă, făcută din piele, și cu un gât foarte lung. [Pl. -ouri. / < fr. banjo < cuv. american]. Vezi definitia »