IMPLÁNT s.n. (Med.) Organ sau țesut implantat. ♦ Medicament solid introdus într-un țesut în vederea unei acțiuni sau resorbții lente. [Pl. -te. / < fr. implant, cf. lat. in – în, plantare – a planta]. Vezi definitia »

ACÓNT s. n. parte dintr-o sumă datorată care se plătește cu anticipație. (< it. acconto) Vezi definitia »

EMINÉNT, -Ă, eminenți, -te, adj. Care se distinge prin calități (intelectuale) deosebite; excepțional, superior, remarcabil, excelent. – Din fr. éminent, lat. eminens, -ntis. Vezi definitia »

SARMÉNT s. m. lăstar subție, târâtor, cu frunze la vârf, care îndeplinește funcții de reproducere. (< fr. sarment, lat. sarmentum) Vezi definitia »

MONOVALÉNT, -Ă, monovalenți, -te, adj. (Despre elemente chimice sau radicali chimici) Care are valența unu. – Din fr. monovalent. Vezi definitia »