țiu, țiuri s. n. gură. Vezi definitia »

PREJUDÍCIU s.n. Pagubă, rău, daună; (p. ext.) știrbire a onoarei, a prestigiului. [Pron. -ciu, var. prejudițiu s.n. / < lat. praeiudicium, cf. fr. préjudice]. Vezi definitia »

CAICCÍU, caiccii, s. m. Conducător de caic. [Pr.: ca-ic-] – Din tc. kayikçi. Vezi definitia »

URÁNIU s. n. Element chimic, metal alb-argintiu, cu proprietăți radioactive, folosit în pilele atomice. – Din fr. uranium. Vezi definitia »

EFLÚVIU, efluvii, s. n. 1. Emanație gazoasă produsă de diferite corpuri, perceptibilă cu ajutorul mirosului. ♦ Fig. Curent, flux, fluid. 2. Descărcare electrică de slabă luminozitate, neînsoțită de zgomot sau căldură, între electrozii aflați la o tensiune înaltă. 3. Defect sub forma unor linii subțiri în evantai care apar pe o peliculă cinematografică. – Din fr. effluve, lat. effluvium. Vezi definitia »