ADERÉNT, -Ă, aderenți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană sau colectivitate) care aderă la un partid, la o mișcare, la o asociație etc. 2. Adj. Care se ține strâns lipit de ceva, atașat de ceva. – Din fr. adhérent, lat. adhaerens, -ntis. Vezi definitia »

TANGÉNT, -Ă, tangenți, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Despre drepte) Care atinge o curbă într-un singur punct. ♦ (Despre planuri) Care conține tangente (2) la toate curbele care trec printr-un punct al unei suprafețe, care atinge suprafața într-un singur punct. 2. S. f. Linie dreaptă care atinge o curbă într-un singur punct. ◊ Loc. adv. În (sau prin) tangentă = tangențial. ◊ Expr. A scăpa prin tangentă = a se eschiva de la un lucru prinzând momentul potrivit; a scăpa cu greu dintr-o situație dificilă. 3. S. f. Funcție trigonometrică egală cu câtul dintre funcția sinus și funcția cosinus. – Din fr. tangent. Vezi definitia »

ANGOASÁNT, -Ă adj. care produce angoasă. (< fr. angoissant) Vezi definitia »

MUZICÁNT, -Ă, muzicanți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care cântă la un instrument muzical. 2. (Înv.) Persoană care cunoaște, se ocupă cu muzica, are aptitudini pentru muzică; p. ext. compozitor. – Din it. musicante, germ. Musikant. Vezi definitia »

DEZOBSTRUÁNT, -Ă adj. Care destupă, de natură să dezobstrueze; destupător. [Pron. -tru-ant. / cf. fr. désobstruant]. Vezi definitia »