TRIPARTÍȚIE s. f. împărțire în trei părți egale. (< fr. tripartition, lat. tripartitio) Vezi definitia »

IMPLÓZIE, implozii, s. f. 1. Fenomen opus exploziei, care constă în pătrunderea rapidă a aerului într-un spațiu închis, fără aer, când pereții acestuia sunt distruși. 2. (Lingv.) Prima fază a articulării unei consoane oclusive, care constă în închiderea totală a organului fonator. – Din fr. implosion. Vezi definitia »

AEROGRAFÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studierea aerului¹ și a proprietăților lui. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérographie. Vezi definitia »

ALOGAMÍE s. f. Fecundare a unei plante cu polen provenit de la alte plante din aceeași specie. – Din fr. allogamie. Vezi definitia »

nelăcomíe s.f. (înv.) cumpătare (la mâncare). Vezi definitia »