LEGĂNÚȘ, legănușe, s. n. (Reg.) Legănel. – Leagăn + suf. -uș. Vezi definitia »

sihlíș, sihlíșuri, s.n. (reg.) loc acoperit de o pădure deasă, de sihlă. Vezi definitia »

măcríș s. m. – Plantă (Rumex acetosa). Bg. mokreš, din mokăr „umed” (Conev 43; Pascu, Beiträge, 53). Der. de la macru nu e probabilă (Pușcariu, Dim., 117); după ipoteza neverosimilă a lui Scriban, ar fi vorba de un cuvînt dacic sau germanic. – Cf. macrină, s. f. (umiditate), din bg. mokrina (Pascu, Beiträge, 17), pe care Candrea-Dens., 1037, îl derivau în mod greșit din macru. Vezi definitia »

HÚSĂȘ, husăși, s. m. (Reg.) Numele unei vechi monede ungurești de argint, care a circulat și la noi, mai ales în Transilvania, în veacul trecut. [Var.: (reg.) húsoș s. m.] – Din magh. huszas. Vezi definitia »

ȚÍNTEȘ, -Ă, ținteși, -e, adj. (Despre oameni) Care țintește bine, care nimerește ținta, care este bun țintaș; p. ext. (despre ochi) ager, scrutător. – Țintă + suf. -eș. Vezi definitia »