SUBȚIÁ, subțiez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni mai subțire (I 1). ◊ Expr. (Tranz.) A-și subția buzele (sau gura) = a-și strânge buzele, făcându-le să pară mai subțiri, mai mici; a vorbi din vârful buzelor. ♦ Tranz. (Despre îmbrăcăminte) A face ca cel care o poartă să pară mai zvelt, mai slab. 2. Tranz. A face ca un corp lichid sau gazos să fie mai puțin concentrat, mai puțin dens; a dilua. 3. Tranz. A face ca glasul să aibă un timbru mai subțire, mai înalt. 4. Refl. Fig. (Despre oameni și despre însușirile sau manifestările lor; (adesea ir.) A deveni mai rafinat, mai civilizat, mai fin; a se rafina, a se cultiva, a se stila. [Pr.: -ți-a] – Lat. subtiliare. Vezi definitia »

SEQUÓIA [SE-CVO-] s. m. arbore conifer gigantic din California, cu frunzele aciculare, persistente; arbore-mamut. (< fr. séquoia, lat. sequoia) Vezi definitia »

BELAIA, rîu în Federația Rusă (C.S.I.), afl. stg. al rîului Kama, la S de Sarapul; 1.430 km. Izv. din S Uralului și trece prin Ufa, de unde devine navigabil. Vezi definitia »

poziția 69 expr. (er. – obs.) practică sexuală constând în stimularea orală reciprocă și simultană a organelor genitale de către parteneri. Vezi definitia »

SÉPIA s. f. inv. tuș cafeniu-închis, din lichidul eliminat de sepie sau fabricat pe cale artificială, în pictură sau în grafică. ◊ desen cu o astfel de culoare. (< fr. sépia) Vezi definitia »