SPÉCTRU s.n. 1. Ansamblul radiațiilor de frecvențe diferite care alcătuiesc o radiație electromagnetică complexă. ◊ Spectru atomic = spectru creat prin tranziții electronice în atomii elementelor; spectru molecular = spectru creat prin tranziții între nivelele energetice ale moleculelor aflate în stare liberă. ♦ Ansamblu de valori pe care le poate lua o anumită mărime în condiții determinate. 2. Totalitatea radiațiilor electromagnetice ale unui corp ceresc dispuse în funcție de lungimea lor de undă sau de frecvență. ◊ Spectru solar = spectrul radiației emise de Soare. 3. Fantomă, vedenie, fantasmă. ♦ (Fig.) Ceea ce produce spaimă; pericol iminent. 4. Spectru floristic = raportul cantitativ, exprimat în procente, dintre familiile de plante care formează flora unui anumit teritoriu. [Pl. -re, (s.m.) -ri. / cf. fr. spectre, lat. spectrum]. Vezi definitia »

AXIOMÉTRU s. n. aparat dintr-un sector de cerc gradat, montat la timona unei nave, care indică unghiul de cârmă. (< fr. axiomètre) Vezi definitia »

AREOPICNOMÉTRU s. n. instrument dintr-un aerometru și un picnometru, pentru determinarea densității lichidelor. (< areo¹- + picnomentru) Vezi definitia »

onágru (-ri), s. m. – Măgar sălbatic. Mgr. ὄναγρος (sec. XVI), Cf. măgar. Vezi definitia »

FACOMÉTRU s.n. Instrument pentru determinarea numărului de dioptrii al unei sticle de lunetă. [< fr. phacomètre, cf. gr. phakos – lentilă, metron – măsură]. Vezi definitia »