ARITMOLOGÍE s.f. Studiul proprietăților numerelor independent de operațiile care se pot efectua cu ele. [Gen. -iei. / < fr. arithmologie, cf. gr. arithmos – număr, logos – știință]. Vezi definitia »

INTONÁȚIE s. f. 1. modulația vocii în timpul vorbirii. 2. (muz.) manieră de a intona un sunet cu vocea, sau cu un instrument. (< fr. intonation) Vezi definitia »

AUTOINDÚCȚIE s. f. producere a unei forțe electromotoare într-un circuit datorită câmpului magnetic al curentului electric variabil care trece prin însuși circuitul indus; selfinducție. (< fr. auto-induction) Vezi definitia »

MICROFONÍE s. f. 1. reacție care se produce între un microfon în funcțiune și difuzoarele sale atunci când amplificatorul întrece ca volum o anumită limită. ◊ fenomen care are loc atunci când la condensatorul variabil al unui radioreceptor nu funcționează bine în gama de unde scurte. 2. slăbire a vocii. (< fr. microphonie) Vezi definitia »

MICROPALEONTOLOGÍE s.f. Ramură a paleontologiei care se ocupă cu studiul microfosilelor. [Gen. -iei. / < fr. micropaléontologie]. Vezi definitia »