ZÉCE, zeci, num. card. 1. Număr care are în numărătoare locul între nouă și unsprezece și care se indică prin cifra 10 sau X. ◊ (Adjectival) Are zece elevi. (La pl., arată o cantitate mare nedeterminată) Zeci de oameni. ◊ Expr. A avea zece vieți, se spune când cineva scapă cu viață din situații primejdioase. A asculta cu zece urechi = a asculta foarte atent. ◊ (Substantivat) Scrie un zece pe tablă. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Etajul zece. ◊ (Intră în componența num. adverbial) De zece ori. ◊ (Precedat de „câte”, intră în componența num. distributiv) Plecau câte zece. 2. (Intră în compunerea numeralelor cardinale compuse de la unsprezece până la nouăsprezece) Cincisprezece. ♦ (Intră în compunerea numeralelor cardinale compuse de la douăzeci până la nouăzeci și nouă) Patruzeci și trei. – Lat. decem. Vezi definitia »

CEFALOTORÁCE s. n. segment al corpului la arahnide și crustacee cu capul și toracele sudate. (< fr. céphalothorax, it. cefalotorace) Vezi definitia »

SATISFÁCE, satisfác, vb. III. Tranz. 1. A mulțumi pe cineva îndeplinindu-i o dorință, o necesitate, o exigență. 2. A fi conform cu anumite norme, criterii, exigențe, dorințe; a se potrivi, a corespunde. – Din lat. satisfacere. Vezi definitia »

pérce, perci, s.m. (reg.) bărbat sau tânăr care muncește la stână, fără atribuții speciale. Vezi definitia »

CVADRATRÍCE s.f. (Mat.) Curbă folosită pentru cvadratura cercului sau a altei figuri. [Var. cuadratrice s.f. / < germ. Quadratrix, cf. lat. quadrare – a ridica la pătrat]. Vezi definitia »