COBÁLT s. n. Element chimic metalic foarte dur, alb-argintiu, întrebuințat la fabricarea unor oțeluri speciale, în radioterapie etc., iar sărurile sale la colorarea în albastru a obiectelor de sticlă, de porțelan etc. ♦ Vas, obiect de sticlă, de porțelan etc. colorat cu săruri de cobalt. [Acc. și: cóbalt] – Din fr. cobalt, germ. Kobalt. Vezi definitia »

țelt, țélturi, s.n. (reg.) cort de pânză. Vezi definitia »

HALT interj. Stai! oprește! – Cuv. germ. Vezi definitia »

MILIVÓLT, milivolți, s. m. Unitate de măsură a tensiunii electrice și electromotoare, egală cu a mia parte dintr-un volt. – Din fr. millivolt. Vezi definitia »

OCÚLT, -Ă adj. 1. referitor la ocultism, bazat pe ocultism; ocultistic. ♦ științe ĕ = pseudoștiințe având ca obiect fenomene tainice, inaccesibile cunoașterii obișnuite. 2. ascuns; tainic; misterios. ◊ (adv.) pe ascuns, în taină. (< fr. occulte, lat. occultus) Vezi definitia »