Definita cuvantului beriliu
BERÍLIU (‹ fr. {i}; gr. berrylos „beril”) s. n. Element chimic (Be; nr. at. 4; m. at. 9,012, p. t. 1.287ºC, p. f. 2.960ºC); metal alb cenușiu tare, casant, foarte ușor, puțin răspîndit în natură, folosit în aliaje (cărora le conferă rezistență, duritate și stabilitate față de agenții fizico-chimici) și ca moderator sau reflector de neutroni în reactoarele nucleare. A fost descoperit de chimistul francez N.L. Vauquelin, în 1786.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu beriliu
gardagíu, gardagíi, s.m. (reg.) om care așază ți păzește gardul de prins pește. Vezi definitia »
MACAGÍU, macagii, s. m. Muncitor (în special de la căile ferate) care se ocupă cu manevrarea și întreținerea macazurilor; acar. – Macaz + suf. -giu. Vezi definitia »
stihurgíu, stihurgíi, s.m. (înv.) poet. Vezi definitia »
ptiu interj. – Reproduce zgomotul de scuipat și exprimă ideea de dispreț. Creație expresivă, cf. ngr. πτύω „a scuipa”. Vezi definitia »
beșliu, beșliu s. m. polițist. Vezi definitia »