OCÉL s. m. 1. ochi simplu la numeroase artropode. 2. pată rotundă pe aripile insectelor, pe penele păsărilor sau pe penajul animalelor. (< fr. ocelle, lat. ocellus) Vezi definitia »

NĂNĂȘÉL, -ÍCĂ, nănășei, -ici, s. m. și f. (Reg.) Diminutiv al lui nănaș. [Var.: nânășél, -ícă s. m. și f.] Vezi definitia »

GRÁDEL s. n. ȚesĂ?turĂ? albĂ? de bumbac cu dungi în diagonalĂ?, pentru rufĂ?rie bĂ?rbĂ?teascĂ?. -Din germ. Gradel Vezi definitia »

AURÉL¹ s. m. Diminutiv al lui aur. [Pr.: a-u-] Vezi definitia »

JAVÉL s. n. apă de ~ = soluție apoasă de hipoclorit de sodiu, folosit ca dezinfectant. (< fr. /eau de/ Javel) Vezi definitia »