AUTUNÍT s. n. fosfat natural de uraniu și de calciu. (< fr. autunite) Vezi definitia »

BANATÍT s. n. Rocă eruptivă cu structură granitică, existentă în Banat și în Munții Apuseni, utilizată ca material de construcție. – Din fr. banatite. Cf. n. pr. Banat. Vezi definitia »

TICĂÍT², -Ă, ticăiți, -te, adj. (Despre oameni) 1. Care lucrează încet, fără spor; mocăit. 2. (Pop.) Nenorocit, necăjit; sărman, năpăstuit. – V. ticăi². Vezi definitia »

cobăít s.n. (reg.) țipăt cobitor. Vezi definitia »

URZÍT s. n. Urzire. – v. urzi. Vezi definitia »