sfeșnicioáră, sfeșnicioáre, s.f. (reg.; mai ales la pl.) mierea-ursului (plantă). Vezi definitia »

EPIGLÓTĂ, epiglote, s. f. Membrană fibrocartilaginoasă așezată în partea superioară a laringelui, care astupă glota în momentul înghițirii, pentru a împiedica pătrunderea alimentelor pe căile respiratorii. – Din fr. épiglotte. Vezi definitia »

OXIHEMOGLOBÍNĂ s. f. compus nestabil prin acțiunea oxigenului asupra hemoglobinei. (< fr. oxyhémoglobine) Vezi definitia »

ÉRHĂ s. f. (Reg.) Piele de vițel foarte subțire, bine tăbăcită, care se aplică pe bundițe și pe care se brodează flori. – Din pol. jercha, magh. irha. Vezi definitia »

FRIGĂRÚICĂ, frigăruici, s. f. Frigăruie. – Frigare + suf. -uică. Vezi definitia »