prepelegí, prepelegésc, vb. IV (reg.; despre urzicile fierte) a bate, a sfărâma cu un băț care are la un capăt două bețișoare încrucișate. Vezi definitia »

RUGÍ, rugesc, vb. IV. Intranz. (Livr.) A striga ca leul. – Cf. lat. rugire, fr. rugir. Vezi definitia »

múgi, s.f. (reg.) – vacă. Vezi definitia »

RĂBLĂGÍ vb. IV v. rablagi. Vezi definitia »

NĂTÂNGÍ, nătângesc, vb. IV. Refl.. 1. (Rar) A deveni nătâng (1); a se prosti, a se tâmpi. 2. (Pop.) A se încăpățâna, a se îndărătnici; a se îndârji, a se înverșuna. – V. nătâng. Vezi definitia »