REPETÍȚIE s.f. 1. Repetare a unui cuvânt, a unei idei, a unei acțiuni etc. ◊ Armă cu repetiție = armă cu care se pot trage mai multe focuri la rând. ♦ Activitate depusă de interpreți pentru pregătirea unui spectacol sau a unui concert. 2. Procedeu stilistic care constă în folosirea repetată a aceluiași cuvânt sau grup de cuvinte pentru a înviora expresia, întărind ideea. 3. (Jur.) Acțiunea de a cere prin justiție restituirea unei sume de bani plătite fără a fi datorată. [Gen. -iei, var. repetițiune s.f. / cf. fr. répétition, lat. repetitio]. Vezi definitia »

EMONDÁȚIE s.f. Emondare. [Gen. -iei. / < fr. émondation]. Vezi definitia »

CROMATOLOGÍE s. f. studiu al materiilor colorante de origine vegetală. (< fr. chromatologie) Vezi definitia »

BACTERIOCECIDÍE s. f. creștere anormală a țesuturilor pe diferite organe ale plantelor, cauzată de bacterii. (< fr. bactériocécidie) Vezi definitia »

SPLANHNOTOMÍE s.f. (Med.) Disecție a viscerelor. [Gen. -iei. / < fr. splanchnotomie, cf. gr. splanchnon – viscere, tome – tăiere]. Vezi definitia »