BĂRCÁR, bărcari, s. m. Persoană care se ocupă cu bărcuitul. Vezi definitia »

REALGÁR s. n. sulfură naturală de arsen, roșie. (< fr. réalgar) Vezi definitia »

CLIENTELÁR, -Ă adj. relativ la clientelă (1); (p. ext.) referitor la raportul între statul roman, ca patron, și populațiile străine. (< clientelă + -ar) Vezi definitia »

mâzgár, mâzgári, s.m. (înv.) 1. loc noroios; teren cu mâzgă. 2. lemn rotund, pe țărm, care ajută alunecarea plutelor. 3. lăturoaie. Vezi definitia »

SEMICIRCULÁR, -Ă adj. În formă de semicerc; semiciclic. ◊ Canale semicirculare = cele trei canale care alcătuiesc partea superioară a urechii interne. [Cf. fr. semi-circulaire]. Vezi definitia »